Monitoare si panouri de display

Monitoare si panouri de display

În acest articol vom explica detaliat ce este un monitor și cum se clasifică panourile de display. La finalul articolului veți putea urmării și un videoclip ce conține toate informațiile prezentate în continuare.

Un monitor este componenta principală de ieșire video a unui computer.

Pe un computer de tip desktop PC, monitorul se se conectează la unul din porurile video ale plăcii video sau a plăcii de bază, în cazul graficii integrate in CPU, printr-un
cablu de tip VGA, DVI, HDMI sau Display Port. Monitoarele moderne pot include porturi USB-C și thunderbolt.

Dacă doriți achiziționarea unui monitor, trebuie să vă asigurați că aveți măcar unul dintre aceste porturi, pentru a se potrivii nativ cu ieșirile video disponibile. Altfel, veți fi nevoiți să folosiți adaptoare sau să returnați monitorul din pricina lipsei modalităților de conexiune.
Un tip mai vechi de monitor se numește CRT, care înseamnă monitor cu tub catodic. Această mai veche tehnologie a fost prima dată folosită la producția de televizoare. Aceste monitoare CRT sunt voluminoase, grele și ocupă mult spațiu.

O imagine este produsă pe un CRT utilizând tunuri cu electroni de 3 culori. Aceste culori sunt roșu, albastru și verde. Odată combinate, pot produce orice culoare din spectrul de culori. Aceste tunuri lansează fascicule de electroni pe ecran
și creează o imaginea color pe care o vedem. Aceste fascicule trec în mod repetat pe suprafața monitorului, de multe ori pe secundă.

Astfel redesenează constant imaginea pe care o vedem pe ecran.
Această redesenare a imaginii este cunoscută sub numele de rata de reîmprospătare. Rata de reîmprospătare este măsurată în herți. Dacă rata de reîmprospătare este de 60 Hz, înseamnă că fasciculele se extind pe întreaga suprafață a panoului de display, redesenând imaginea cu o rată de 60 de ori pe secundă.

Un alt tip de monitor care a succedat CRT-ului este LCD-ul.

În prezent, monitoarele folosite sunt de tip LCD. Această generație, despre care vom vorbi în continuare, are rate de reîmprospătare de până la 240 Hz. Având o rată de reîmprospătare mai mare, se va reduce disconfortul ocular.
De asemenea, se va reduce neclaritatea de mișcare și va oferi o experiență vizuală mult mai fluidă.

LCD înseamnă afișaj cu cristale lichide. Aceste monitoare sunt mai ușoare, mai subțiri, folosesc mai puțină energie și ocupă mai puțin spațiu decât CRT-urile. LCD-urile sunt cunoscute și sub numele de afișaje cu ecran plat. Monitoarele LCD produc o imagine pe o suprafață plană folosind cristale lichide. O lumină de fundal strălucește prin aceste cristale pentru a produce o imagine pe ecran și folosește filtre pentru a produce culori diferite. LCD-urile au fost folosite pentru prima dată în computerele de tip laptop, devenind ulterior și tipul principal de monitor, folosit astăzi pentru monitoarele pentru desktop PC.

Pentru ca monitoarele LCD să arate o imagine pe ecran, trebuie să aibă o sursă de lumină. Astfel, există câteva tipuri diferite de iluminare dorsală pe care le folosește un monitor LCD.
Tipul mai vechi de iluminat era folosirea lămpilor fluorescente.
Aceste lămpi fluorescente sunt identice ca formă, mod de funcționare și conectivitate cu neoanele clasice folosite în iluminatul locuințelor sau spațiilor de birouri, însă degigur foarte subțiri, dispuse deasupra și / sau la baza panoului de display. Aceste lămpi emiteau lumină ultravioletă, creată atunci când vaporii de mercur din interiorul lămpii erau ionizați.

Un alt tip de iluminare de fundal pe care o folosesc monitoarele LCD este LED-ul. Monitoarele LED folosesc mai multe diode emițătoare de lumină care sunt aranjate într-un model care afișează imaginile pe ecran. Această formă modernă de iluminare de fundal, în comparație cu iluminarea de fundal a lămpii fluorescente mai veche, evidențiază avantajele pe care le au monitoarele LED față de LCD-ul standard.

Astfel se pot produce culori mai clare și mai precise.
Un alt avantaj este că are un raport de contrast mai mare. Raportul de contrast se referă
la contrastul dintre alb și negru. Cu cât raportul de contrast este mai mare, cu atât mai bine, deoarece poate produce un alb mai strălucitor și un negru mai închis. Dacă un monitor are un raport de contrast de 1000:1, înseamnă că albul este de 1.000 de ori mai strălucitor decât negrul. Monitoarele LED consumă, de asemenea, mai puțină energie și pot fi fabricare la un factor de formă mai subțire.

În prezent, ambele tipuri de ambele monitoare sunt considerate monitoare LCD, deși LCD-ul care utilizează iluminarea de fundal cu LED este considerat un monitor LED.
Deci, un monitor LED este doar un monitor LCD care folosește iluminare din spate cu LED.

Monitoarele LCD sau LED vor avea 3 tipuri diferite de panouri plate.

Aceste tipuri sunt TN, VA și IPS, iar acestea vor varia la rândul lor în ceea ce privește performanța, reproducerea culorilor și implicit, preț.

TN înseamnă nematic răsucit (Twisted Nematic).

Acest tip de panou plat funcționează prin metoda cristalelor lichide care răsucesc lumina pe măsură ce trece prin ele. TN este cel mai vechi dintre cele 3, ceea ce îl face cel mai accesibil, dar în același timp este și cel mai bun din punct de vedere al performanței, deoarece va avea cele mai mari rate de reîmprospătare și cel mai rapid timp de răspuns. Ceea ce îl face ideal pentru jocuri.

Timpul de răspuns este timpul în milisecunde necesar unui monitor pentru a trece de la o culoare la alta, de exemplu de la negru la alb. Un timp de răspuns foarte rapid ar fi de 1 milisecundă, în comparație cu un timp de răspuns mai lent de 10 milisecunde.
Când un monitor are un timp de răspuns rapid, ajută la eliminarea imaginilor fantomă ale monitorului.

Ghostingul (imaginile fantomă) este atunci când o imagine de pe un monitor lasă o urmă în urma ei pe măsură ce se mișcă pe ecran. Deoarece monitoarele TN sunt cele mai rapide, acestea sunt cele mai bune în eliminarea imaginilor fantomă, în comparație cu alte monitoare.
Cu toate acestea, monitoarele TN au unele dezavantaje, iar unul dintre aceste dezavantaje este reproducerea culorilor, care nu este la fel de bună ca celelalte tipuri. Un alt dezavantaj ar fi unghiurile slabe de vizualizare, mai ales atunci când vizionați vertical.

Un tip mai nou și mai modern de ecran plat este IPS.

IPS înseamnă comutare în plan (In Plain Switching).
IPS a fost dezvoltat din cauza limitărilor monitoarelor TN. Acest tip de monitor funcționează
prin în loc de răsucirea cristalelor lichide, ca într-un monitor TN, însă cristalele lichide
dintr-un monitor IPS vor rămâne pe loc și vor fi aliniate în paralel cu sticla.

Din această cauză, un monitor IPS va avea o reproducere a culorilor mai bună și mai precisă
și va avea, de asemenea, un unghi de vizualizare mai bun decât un monitor TN. Dacă ar fi să vizualizați un monitor TN și un monitor IPS pe un unghi vertical. Monitorul IPS va
arăta relativ la fel, cu foarte puține modificări. Dar pe un monitor TN imaginea se va schimba dramatic. Dezavantajele monitoarelor IPS sunt legate de cost, însă vor avea o rată de reîmprospătare mai mică și un timp de răspuns mai lent în comparație cu monitoarele TN.

Soluția de mijloc a monitorului LCD-LED este panoul VA (Vertical Align).

Un monitor VA, ce folosește tehnologia de prin aliniere verticală, este o de alegere de mijloc. Monitoarele VA vor avea o rată de reîmprospătare și un timp de răspuns mai rapid decât un monitor IPS, dar mai va fi mai lent decât un TN. Cu o reproducere a culorilor mai bună decât un monitor TN, dar nu la fel de bună ca un IPS, un monitor VA este practic un amestec dintre un TN și un IPS.

Deci, care tip de ecran plat este cel mai bun?

Ei bine, această întrebare depinde de nevoile dumneavoastră specifice. Dacă profesia dvs. este în grafică și fotografie, atunci vei dori tot ce este mai bun pentru reproducerea și acuratețea culorilor.

Prin urmare, ar trebui să alegeți un monitor IPS. Sau, dacă sunteți un gamer, veți avea nevoie de un monitor de înaltă performanță, cu cele mai mari rate de reîmprospătare și cel mai mic timp de răspuns, în acest caz, ar trebui să vă alegeți un monitor TN. Dacă utilizați computerul combinat (joacă și muncă), atunci ați putea lua în considerare un monitor VA.

Un alt tip de monitor este cel OLED, care înseamnă organic light-emitting diode. OLED este
folosit pe monitoare high-end, smartphone-uri moderne și televizoare de ultimă generație. Cea mai mare diferență dintre OLED și LCD este sursa de lumină. Așa cum am spus înainte, monitoarele LCD vor folosi fie becuri fluorescente, fie LED-uri pentru iluminarea din spate. Dar monitoarele OLED sunt diferite. În cazul tehnologiei OLED, fiecare pixel va produce propria iluminare fără a avea o lumină de fundal separată.

Curentul electric este aplicat compușilor organici care îi fac să strălucească. Monitoarele OLED sunt relativ noi pe piață, deci sunt mai scumpe. Acestea produc culori grozave, inclusiv cea mai închisă culoare de neagru disponibilă astăzi, cu cel mai mare raport de contrast.

Un monitor LED standard poate avea un raport de contrast de 1000:1, pe când un OLED va avea un raport de contrast de 100000:1. Spre deosebire de monitoarele LCD, care folosesc filtre pentru a produce culori, OLED își produce propriile culori fără a folosi filtre, motiv pentru care sunt chiar mai subțiri decât monitoarele LED. Monitoarele OLED vor avea, de asemenea și cele mai bune unghiuri de vizualizare.

Am comparat un unghi de vizualizare între 2 monitoare LED, respectiv un monitor IPS și un monitor TN, iar unghiul de vizualizare pe monitorul IPS era clar mai bun. Dacă vom compara un IPS cu un OLED, OLED-ul va ieșii câștigător.
De asemenea, nu există nicio pierdere a culorilor atunci când vizualizați un OLED pe un unghi de vizualizare vertical sau orizontal. Imaginea este identică.

Un alt lucru important de știut despre monitoare este rezoluția.

Rezoluția este definită ca numărul de pixeli care sunt utilizați pentru afișarea unei imagini. Un pixel este cel mai mic element dintr-o imagine. Cu cât rezoluția este mai mare, cu atât va fi mai mare numărul de pixeli. Ceea ce înseamnă că se va obține o imagine exponențial mai clară.

Monitoarele vin în diferite rezoluții maxime.

Dacă un monitor are o rezoluție maximă de 1280 x 720, ceea ce se numește HD sau înaltă definiție, aceast lucru înseamnă că există 1280 de pixeli orizontali, cu 720 de pixeli verticali, unde sunt utilizați peste 921.000 de pixeli.
Dacă un monitor are o rezoluție maximă de 1920 X 1080, care este cunoscută sub numele de FHD sau full high definition, această rezoluție va folosi peste 2 milioane de pixeli.
Dacă un monitor are o rezoluție maximă de 2560 x 1440, care este cunoscută sub numele de QHD sau quad high definition, atunci sunt folosiți peste 3,6 milioane de pixeli. Această rezoluție este cunoscută și ca 2K.
Apoi există 4K, fiind cunoscut și sub numele de UHD sau ultra-înaltă definiție, cu o rezoluție de 3840 x 2160, ceea ce înseamnă că vor fi folosiți peste 8 milioane de pixeli.

Raportul de aspect al unui monitor

Raportul de aspect al unui monitor este raportul dintre lățimea și înălțimea monitorului. Astăzi raportul de aspect standard se numește ecran lat, care are un raport de aspect de 16×9. 16 se referă la lățime și 9 se referă la înălțime, ceea ce înseamnă că, dacă un monitor are 16 pixeli lățime, înălțimea ar fi de 9 pixeli.
Înainte de raportul pentru ecran lat de 16×9, a existat raportul standard de 4:3, care era mai degrabă o formă pătrată.
Aceast raport a fost folosit și de monitoarele CRT și de LCD-urile mai vechi. Astăzi există rapoarte de aspect și mai largi decât ecranul lat, cum ar fi ultrawide care are un raport de 21:9
De asemenea, există și mai lat decât atât, respectiv superwide care are un raport de aspect de 32:9.